Satul Sfântu Gheorghe din Delta Dunării

Satul Sfântu Gheorghe este o așezare veche de pescari, atestat istoric în secolul al XIV-lea, cu o populație restrânsă la aproximativ 800 de locuitori. Localnicii sunt oameni harnici și gospodari, români, lipoveni și ucraineni, care și-au păstrat vii tradițiile și limba. Frumusețea și autenticitatea satului Sfântu Gheorghe pot fi admirate de turiști în orice anotimp, atâta vreme cât sunt echipați atât pentru verile călduroase, cât și pentru iernile geroase de climă continentală, cu vânturi puternice. 

Ocupația de bază a localnicilor a rămas pescuitul, alături de recoltarea stufului, folosit ca element specific al caselor tradiționale din satul Sfântu Gheorghe. Stuful este regăsit în stilul arhitectural – la construirea acoperișurilor și a gardurilor, emblematice pentru această zonă a Deltei Dunării. De asemenea, acesta are valoare economică importantă, deoarece la Sfântu Gheorghe se produc cele mai cantități de stuf din România. 

Turismul rural este o nouă ocupație a locuitorilor, în ultimii ani. Pe ulițele satului, casele înșiruite adăpostesc pe timpul verii zeci de turiști dornici să se bucure de liniște, relaxare, apă, soare, aer curat și nisip fin. Parcă încremenit în timp, bătrânul sat își păstrează farmecul cu vechea școală, biserica și căminul cultural, cu biblioteca satului. Experiența scăldatului din apele Dunării direct în apele Mării Negre depășește cu mult imaginația vizitatorilor plajei, la gura de vărsare. 

Superbele peisaje ale naturii sunt complementate de gastronomia locală, bogată în rețete pescărești, ca de exemplu storceagul sau storceacul – ciorba pescărească de la Sfântu Gheorghe, icrele sau sarmalele de pește. Cherhanaua Veche este un restaurant-terasă renumit în zonă, situat pe faleza miniportului (nou) de ambarcațiuni din Sfântu Gheorghe. Turiștii apreciază mâncarea proaspătă în regim de autoservire, cu prețul stabilit la kilogram, pe specialitatea aleasă.

În sudul comunei Sfântu Gheorghe se întinde Rezervația științifică Sacalin-Zatoane, zonă strict protejată de interes național și parte din Rezervația Biosferei Delta Dunării. Rezervația naturală are o suprafață de 21.410 de hectare limitrofe litoralului și a fost declarată arie protejată în anul 2000. Aceasta se desfășoară în partea sud-estică a satului Sfântu Gheorghe, în zona sudică a Deltei Dunării, aproape de gura de vărsare a Brațului Sfântu Gheorghe în mare. 

Aria protejată Sacalin Zătoane este reprezentată de un teritoriu nisipos, format din grinduri, mlaștini, dune de nisip, lacuri salmastre (cu salinitate redusă), ochiuri de apă, bălți și stuf. Rezervația este adăpost de cuibărit, odihnă şi hrănire pentru mai multe specii de păsări cuibăritoare – migratoare sau sedentare, precum și pentru păsările de pasaj (doar în trecere, în timpul migrației). Printre acestea se numără: lopătarii (Platalea leucorodia), pelicanii creți (Pelecanus crispus), stârcii galbeni (Ardeola ralloides), stârcii roșii (Ardea purpurea), țigănușii (Plegadis falcinellus) sau lebedele (Cygnus cygnus). 

Din 1938, insula Sacalin este declarată Rezervație a Biosferei Delta Dunării, iar accesul turiștilor pe insulă este strict interzis. E cel mai nou pământ românesc, unde își au loc de cuibărit, hrănire și iernare cele mai mari colonii de chire de mare (Thalasseus sandvicensis) și pelicani creți (Pelecanus crispus), de pe teritoriul țării noastre.

Localitatea Sfântu Gheorghe este unica locație din Delta Dunării care oferă priveliștea vărsării Dunării în Marea Neagră, vizibilă cu ochiul liber. Accesul se face exclusiv naval, din cele trei porturi: Gara Fluvială Tulcea (4h), Mahmudia (2h 30’) sau Murighiol (2h). Calea de acces la porturile Mahmudia și Murighiol este pe șosea, prin orașul Tulcea, cu următoarele distanțe rutiere: Tulcea-Mahmudia la 30 km (în aprox. 27 min.) și Tulcea-Murighiol la 38 km (în aprox. 34 min.).